Am citit povestea împăratului Shun1 şi a lui Su Wu2, dar n-am înţeles de ce vechii chinezi erau atât de preocupaţi să-şi păstreze integritatea morală, loialitatea şi virtutea. După o îndelungă cugetare, am descoperit răspunsul. Anticii aveau o inimă curată, ei nu aveau multe gânduri egoiste, comportările şi vorbele lor urmau legile cerului. În plus, ei venerau zeii şi se temeau de cer. Credeau ferm în moralitate şi justiţie. Nu le era frică de moarte. Îi tratau pe ceilalţi cinstit. Astfel, ei erau natural capabili să-şi sacrifice viaţa pentru a-şi păstra integritatea morală, atunci când trebuiau să aleagă între moralitate şi câştigul personal.
Într-o zi, în timp ce le preda discipolilor săi, Confucius nu s-a putut abţine să nu suspine: “N-am întâlnit niciodată încă, o persoană cu adevărat puternică.“ ...
... Sosi ziua judecăţii, Zhang Shuo era foarte îngrijorat. Son Jing îi zise: “E foarte important ca o persoană să fie cinstită şi corectă. N-ar trebui să aduci acuzaţii false unei persoane bune pentru a te salva pe tine. Dacă ţi s-ar întâmpla ceva rău, cu siguranţă m-aş prezenta în faţa Împăratului ca să te salvez şi chiar aş putea muri odată cu tine.” ...
Xun Jubo era un om cu un spirit nobil care a trăit în timpul conducerii Împăratului Hanwe în Dinastia Estica Han. Odată, Xun Jubo a plecat în călătorie departe, pentru a-şi vizita un prieten care era bolnav. S-a întâmplat ca atunci, un grup antic din China pe nume Xiongnu, să atace oraşul pe care Xun Jubo îl vizita pentru a-şi vedea prietenul. Prietenul său i-a spus: “Eu mor. Tu ar trebui să te grăbeşti şi să pleci”. Xun Jubo i-a răspuns: “Am bătut un drum atât de lung ca să te văd şi tu îmi ceri să plec. Eu, Xun Jubo nu aş face vreodată ceva atât de laş numai ca să pot rămâne în viaţa”.
În timpul războiului dintre regatele Wu şi Yue, Fan Li a obţinut victoria şi a fost numit într-un post important de către regele din Yue, Guo Jian, care fusese cândva ţinut prizonier la Huiji de către regele din Wu. Fan Li urma întotdeauna, orice ar fi făcut, voinţa cerului. El îi fu sfetnic regelui timp de 20 de ani şi făcu tot ce putu mai bine ca să-l ajute pe rege să guverneze ţara. În cele din urmă, Yue îl învinse pe Wu şi se răzbună pentru umilinţa prizonieratului lui Guo Jian, care îşi luă numele de Cuceritorul. Contribuţia lui Fan Li la victorie fu enormă şi, în consecinţă, cariera sa avansă cu repeziciune. Atunci când înţelese că regele din Yue nu putea să suporte să împartă succesul cu el, Fan Li renunţă la poziţia sa şi plecă cu o corabie în regatul Qi.
Cele opt virtuţi sunt criteriile pe care Confucius le-a lăsat oamenilor spre îndrumare. Cele opt virtuţi sunt pietatea filială, respectul faţă de fraţi, loialitatea, îndeplinirea promisiunilor, amabilitatea, dreptatea, a fi incoruptibil şi ruşinea. Cum s-ar zice, atunci când unei persoane îi lipsesc sau uită de cele opt virtuţi, ea nu poate fi considerată drept fiinţă umană, pentru că ea a uitat standardele necesare pentru a fi om. Prima dintre cele opt virtuţi este pietatea filială. Unele persoane spun că pietatea filială este prima din cele o sută de fapte bune şi slăbiciunea prima din cele o sută de fapte rele.
Jiang Yuan avea zece fii - unul era cocoşat, altul avea picioarele infirme, un altul membrele descarnate, altul nu putea umbla, unul era dement, altul dezechilibrat mental, altul surd, un altul orb, altul mut şi unul a murit în închisoare.
Lu Meiniang era o zână născută cu sprâncenele lungi şi fine. De aici vine şi numele ei (Meiniang înseamnă în chineză “doamna cu sprâncene”). Ea era urmaşa lui Lu Jingzuo, un învăţător a Împăratului Beizu de la sfârşitul dinastiei Wei. În timpul ultimei părţi a perioadei dinastiei Han, Jingzuo şi cei trei fraţi ai săi, Jingyu, Jingfu şi Jingrong deveniră toţi învăţătorii Împăratului. În timpul perioadei Dadjing, Lu Jingzhuo suferi o schimbare a soartei şi se stabili în regiunea Lingnan (astăzi Guangdong şi Guangxi).
Călugărul Yuanze răspunse: “Sunt trei ani de când e însărcinată, aşteptând să mă reîncarnez pentru a fi fiul ei. Am evitat s-o întâlnesc, dar acum nu mai pot să-i scap.” Li Yuanshan nu-l crezu: “vorbeşti serios?”
În timpul perioadei Primăverii şi Toamnei, generalul Wu Zixu din Wu (un regat din mijlocul a ceea ce reprezintă China de astăzi) îşi conducea soldaţii să atace Zheng-ul (un alt regat). Zheng Dinggong, împăratul din Zheng spuse atunci: “Cine va reuşi să-l convingă pe Wu Zixu să-şi trimită acasă soldaţii şi să nu ne atace, va fi răsplătit de către mine.“ Totuşi, nimeni nu a avut nici o idee.